Sisteme de irigatii - Adritec Romania

Aplicarea ingrasamintelor

FERTILIZAREA CULTURILOR DE LEGUME IN SERE, SOLARII SI CAMP

1. Stabilirea necesarului de ingrasaminte

Unul dintre cei mai importanti factori ce conditioneaza dezvoltarea plantelor il reprezinta substantele nutritive. 

1. Stabilirea necesarului de ingrasaminte

Unul dintre cei mai importanti factori ce conditioneaza dezvoltarea plantelor il reprezinta substantele nutritive. Acestea sunt preluate de plante din rezerva solului si din ingrasamintele organice si minerale aplicate.

Stabilirea necesarului de ingrasaminte se face pe baza analizelor agrochimice, prin recoltarea probelor de sol. Fie ca este vorba de culturi pomicole, viticole, legumicole sau cerealiere, parametrul in functie de care se poate stabili necesarul de elemente nutritive este recolta medie estimata.

Necesarul de elemente nutritive va fi proportional cu gradul de dezvoltare al plantelor. Cel mai folosit mod de a calcula aportul necesar de elemente nutritive il reprezinta consumul specific pe tona de produs.

Consumul mediu de elemente nutritive pentru o tona de produs recoltat*


Cultura

Consum mediu (kg) la o tona produs recoltat

N

P2O5

K2O

Castraveti

1.7

1.4

2.6

Cartof

7

3

9

Ceapa

3

1.2

2

Conopida

10

4

12

Morcov

3.2

1

5

Pepeni

4.2

2

7.5

Ridichii de luna

5

1.8

5.1

Salata

2.5

1.1

5

Tomate

2.8

0.4

3.8

Varza

3

1

4.5



*dupa D. Davidescu


2.   Ingrasamintele folosite


Ingrasamintele organice se impun a fi aplicate periodic pentru refacerea rezervei de materie organica din sol. Ingrasamintele organice folosite in cultura legumelor sunt: gunoiul de grajd, mranita, compostul, gunoiul de pasari, urina de bovine etc.


Ingrasamintele organice prin descompunere asigura substante nutritive de baza (macroelemente si microelemente), necesare plantelor, cantitatea lor fiind variabila in functie de provenienta.


Ingrasamintele organice au un efect indelungat, 2-3 ani in solurile usoare si mijlocii si 3-4 ani in solurile mai grele.


Ingrasamintele minerale, numite frecvent si chimice sunt obtinute prin sinteza sau prelucrare fizica sau chimica a unor roci sau altor resurse de natura anorganica. Ele pot fi ingrasaminte cu macroelemente primare (N,P,K), cu macroelemente secundare (S,Ca,Mg), cu microelemente (Fe,Mn,Cu,Zn,B,Mo) si compuse (complexe, mixte).


3. Aplicarea ingrasamintelor


Fertilizarea de baza  se face inainte de infiintarea culturii, de obicei toamna cand se aplica ingrasamintele organice si minerale mai greu solubile, odata cu aratura de toamna. Primavara se pot aplica ingrasamintele mai usor solubile (ex. azotatul de amoniu, sarea potasica).


Fertilizarea suplimentara sau faziala se face in cursul vegetatiei prin doua metode:


a. Fertirigarea la sol odata cu apa de irigare


Fertirigarea se face cu ingrasaminte complexe, total solubile, care au un continut mai ridicat de substanta activa, alegandu-se acele formulari care corespund cel mai bine in functie de fazele de dezvoltare a plantei (plantare, inflorire, dezvoltare vegetativa, recoltare).


Fertirigarea prezinta mai multe avantaje:


  • Ingrasamintele si apa sunt furnizate in apropiere de zona radiculara activa, astfel rezulta o absortie mult mai eficienta a plantelor;
  • Eficienta asimilarii ingrasamintelor prin fertirigare variaza intre 80-90%, comparativ cu cele aplicate la sol unde asimilarea se face intrun procent de 30-50%;
  • Pierderi reduse de ingrasamant prin levigare;
  • Contaminarea solului si a apelor subterane este redusa la minimum;
  • Prezenta redusa a buruienilor, deci costuri mai mici pentru combaterea acestora;
  • Pe aceasta cale, impreuna cu o cantitate mica de apa si economisire de ingrasamant, sunt reduse in mod substantial timpul de munca si consumul de energie.
  • Fiecare tip de cultura are particularitatile ei in ceea ce priveste fertilizarea faziala, dar ca si reguli de baza care trebuie urmate de orice cultivator sunt urmatoarele:
  • In prima faza de dezvoltare a plantelor, in perioada de 2-4 saptamani dupa plantare, trebuie aplicat un ingasamant cu mai mult fosfor (P) in compozitia NPK. Fosforul are rol in dezvoltarea radiculara, iar o buna dezvoltare a radacinii are efecte benefice pe tot ciclul de dezvoltare al plantei;
  • In urmatoarea faza de crestere intensa trebuie aplicat un ingrasamant de tip NPK cu un procent echilibrat 1:1:1 al elementelor;
  • In faza de inflorire a plantelor se creste cantitatea de potasiu (K), calciu (Ca) si magneziu (Mg) si se scade cantitatea de azot (N), pentru o buna legare si dezvoltare a fructelor;
  • In urmatoarea faza cand fructele sunt legate si se doreste marirea lor, elementul care trebuie aplicat in cea mai mare cantitate este potasiul, raportul NPK trebuie sa fie 1:1:2, sau 1:1:3.
  • Deasemenea pe tot parcursul acestei etape trebuie aplicat si calciul.
  • Ultima faza de coacere este faza in care azotul trebuie scazut la minimum, iar fosforul si potasiul trebuie sa aibe valori crescute.


b. Fertilizarea foliara presupune aplicarea ingrasamintelor singure sau impreuna cu anumite produse de protectia plantelor, prin stropire foliara. Aplicarea ingrasamintelor se face in concentratii de solutii foarte mici 0.3-1%, prin pulverizare cu aparate de stropit cu pulverizatoare fine (atomizoare), sau prin instalatii de microaspersie. Solutia trebuie sa ramana pe frunze fara sa curga de pe plante.


Plantele sunt capabile sa absoarba elementele nutritive prin frunzele lor. Absortia se face prin intermediul stomatelor si a epidermei.

Fertilizarea foliara este recomandata pentru eliminarea anumitor carente de macro sau micronutrienti.

Fertilizarea foliara se face in general dimineata devreme sau seara tarziu, la temperaturi sub 24°C, deoarece caldura face ca porii frunzelor sa se inchida.

Vino la noi

+40 250765301